Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele Opusul, lui, grija:

GRÍJĂ, griji, s. f. 1. Teamă sau neliniște simțite de cineva la gândul unei eventuale primejdii sau întâmplări neplăcute pe care le-ar putea îndura; îngrijorare. ◊ Expr. A intra la griji = a începe să fie îngrijorat. ♦ Cauza îngrijorării cuiva. 2. Interes deosebit, preocupare pentru cineva sau ceva, atenție acordată unei ființe, unei probleme etc. ◊ Loc. vb. A (nu) avea grijă (de cineva sau de ceva) = a (nu) se îngriji (de cineva sau de ceva); a (nu) supraveghea, a (nu) păzi (pe cineva sau ceva). ◊ Expr. A avea grijă (să...) = a băga de seamă, a fi atent (să...). A da (sau a lăsa) în grija (cuiva) = a da (sau a lăsa) în directa supraveghere (a cuiva); a încredința. – Din bg. griža.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

gríjă (est) și grije (vest) f., pl. ĭ (vsl. gryža, grijă, întristare, grysti-gryzon, gryzatĭ, a mușca, a răni; bg. sîrb. rut. griža, grijă. V. ogrinjĭ). Îngrijorare, frică să nu se întîmple ceva răŭ: a avea (a-țĭ fi) grijă de soarta cuĭva. Atențiune, precauțiune: cu această mașină trebuĭe să umbli cu grijă. Solicitudine, îngrijire: părințiĭ aŭ grijă de copiĭ. Pomenire de sufletu unuĭ mort (Vechĭ). Grijile caseĭ, trebile [!] (ocupațiunile) caseĭ. A purta grijă (saŭ de grijă) unuĭ lucru, a avea grijă de ceva, a îngriji un lucru. A avea, a purta grijă de, 1. a îngriji, 2. a fi îngrijorat de. A intra în (saŭ la) grijă, a începe să fiĭ îngrijorat. Fără grijă, fără să-țĭ pese.
Sursa: Dicționaru limbii românești


gríjă s. f., art. gríja, g.-d. art. gríjii; pl. griji
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

grijă f. 1. păs amestecat cu neliniște: trăiește fără grijă; 2. teamă: să n’aibi grijă; a intra la grijă, a se teme: fata intră la grijă, că o să fie biruită ISP.; 3. ocupațiune: grijile casei; 4. îngrijire: îi poartă de grijă; 5. pl. pomelnice făcute mortului: să se facă grijile și rugăciunile. [Slav. GRYJA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GRÍJĂ, griji, s. f. 1. Teamă sau neliniște pricinuită de o eventuală primejdie sau întâmplare neplăcută; îngrijorare. ◊ Expr. A intra la griji = a începe să fie îngrijorat. ♦ Cauza îngrijorării cuiva. 2. Interes deosebit, preocupare pentru cineva sau ceva, atenție acordată unei ființe, unei probleme etc. ◊ Loc. vb. A (nu) avea grijă (de cineva sau de ceva) = a (nu) se îngriji (de cineva sau de ceva); a (nu) supraveghea, a (nu) păzi (pe cineva sau ceva). ◊ Expr. A avea grijă (să...) = a băga de seamă, a fi atent (să...). A da (sau a lăsa) în grija (cuiva) = a da (sau a lăsa) în directa supraveghere (a cuiva); a încredința. – Din bg. griža.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

luĭ, V. ĭel.
Sursa: Dicționaru limbii românești

lui1 art. hot. g.-d. sg. (lui Ion, lui Lili, lui gură-cască)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

lui2 pr. v. el
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Forme flexionare:

grija - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul grijă

grijă - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul grijă

opusul - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul opus

opusul - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul opus

lui - Pronume, Genitiv-Dativ, singular, masculin - pentru cuvantul el

lui - Formă unică - pentru cuvantul lui

grijă - Substantiv feminin, Vocativ, singular - pentru cuvantul grijă