Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele Monopol:

MONOPÓL s. n. 1. drept exclusiv asupra unor valori, bunuri, asupra efectuării unor operații etc. 2. asociație de mari întreprinderi capitaliste care concentrează o parte importantă a producției și a desfacerii unui anumit fel de produse. 3. (fig.) drept exclusiv pe care și-l arogă cineva. (< germ. Monopol, fr. monopole)
Sursa: Marele dicționar de neologisme



MONOPÓL, monopoluri, s. n. 1. Drept exclusiv al cuiva, de obicei al statului, de a dispune de ceva, de a efectua ceva; dominație într-un domeniu, într-una sau mai multe ramuri economice. ♦ (Pop.) Rachiu fabricat de o întreprindere care deține un monopol (1). 2. Privilegiu exclusiv, de drept și de fapt, pe care îl posedă un individ, o întreprindere sau un organism public de a fabrica, de a vinde sau de a exploata anumite bunuri sau servicii. ♦ Întreprindere mare sau uniune de întreprinderi care concentrează în mâna lor producția și desfacerea unor produse importante, cu scopul stabilirii unor prețuri mari și al obținerii unor profituri ridicate. 3. Fig. Drept exclusiv pe care și-l arogă cineva. – Din germ. Monopol, fr. monopole.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MONOPÓL s.n. 1. Drept exclusiv asupra unor valori, asupra unor bunuri, asupra efectuării unor operații etc. 2. Întreprinderi foarte mari sau uniuni de întreprinderi care concentrează în mâinile lor o parte atât de importantă a producției, încât aceasta permite limitarea concurenței și stabilirea la mărfuri a unor prețuri ridicate, de monopol (1), ceea ce asigură obținerea de profituri foarte ridicate. 3. (Fig.) Drept exclusiv pe care și-l arogă cineva. [Pl. -uri. / < fr. monopole < gr. monos – unic, polein – a vinde].
Sursa: Dicționar de neologisme

*monopól n., pl. urĭ (vgr. monopólion, d. mónos, singur, și poléo, vînd). Privilegiu de a vinde singur, neavînd nimenea altu dreptu de a maĭ vinde: statu are monopolu tutunuluĭ și altor articule. Fig. Iron. Drept pe care ți-l arogĭ: acesta are monopolu deșteptăcĭuniĭ. V. apalt.
Sursa: Dicționaru limbii românești

monopól s. n., pl. monopóluri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

monopol n. 1. dreptul de a vinde singur o marfă, de a exercita singur o industrie: în România Statul are monopolul tutunurilor, sărei, spirtoaselor etc.; 2. fig. drept ce-și arogă cineva; 3. loc ocupat excluziv de un mic număr.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a