Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele Mlada:

MLÁDĂ, mlăzi, s. f. 1. Mlădiță (1). 2. (Colectiv) Vegetație arborescentă; lăstăriș; desiș; pădure tânără și deasă. – Din sl. mladŭ, bg. mlada.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


mládă (mlắzi), s. f. – Dumbravă. Sl. maldŭ „tînăr” (Cihac, II, 199; Tiktin), cf. sb., cr. mlad „tînăr”. – Der. mlădiu, adj. (flexibil, elastic), cu suf. -iu (după Conev 49, din bg. mlazdĭ); mlădios, adj. (flexibil); mlădia (var. înmlădia), vb. (a se undui; a se pleca); înmlădiere, s. f. (unduire); mlădoacă (var. mlădoagă), s. f. (Olt., vargă), din bg. mladoka (Iordan, Dift., 215; Pascu, Suf., 226); mlădiță, s. f. (vlăstar, lăstar, odraslă), din sl. (bg., sb., slov.) mladica (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Diez, I, 444; Berneker, II, 72; Conev 51; Vaillant, BL, XIV, 10); mlaje, s. f. (varietate de salcie, Salix viminalis; nuia de răchită), din bg. mlažja (Candrea, Scriban), sau din pl. lui mladă, prin intermediul unui nou singular regresiv.
Sursa: Dicționarul etimologic român

mládă f., pl. ăzĭ (vsl. mladŭ, mlada, tînăr, tînără; sîrb. mlada, nevastă tînără). Est. Mlădiță. Col. Desiș de mlădițe, pădure tînără.
Sursa: Dicționaru limbii românești

mládă s. f., g.-d. art. mlắzii; pl. mlăzi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mladă f. ramură dela o plantă lemnoasă ce servă ca butaș sau la altoire. [Slav. MLADĭ, fraged].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MLÁDĂ, mlăzi, s. f. 1. Mlădiță (1). 2. (Colectiv) Vegetație arborescentă; lăstăriș; desiș; pădure tânără și deasă. – Din sl. mladŭ, bg. mlada.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)