MARNA (MARNE [marn]), râu navigabil în NE Franței, afl. dr. al Senei, în apropiere de Paris; 525 km. Izv.din Pod. Langres și este legat prin canale cu Rinul și Saõne. Navigabil pe c. 350 km. – Bătăliile de pe ~, prima mare bătălie din timpul războiului modial (5-12 sept. 1914), cu participarea a c. 2.000.000 de oameni, în care armatele aliate franco-engleze, comandate de mareșalul J. Joffre, au oprit ofensiva germană, condusă de feldmareșalul H. Moltke. În 25 iul.-7 aug. 1918, pe M. a avut o a doua bătălie în care armatele franceze, comandate de mareșalul F. Foch, au înfrânt pe cele germane.Sursa: Dicționar enciclopedic MÁRNĂ s. f. rocă sedimentară argiloasă, cu un bogat conținut de calcar, pentru amendarea (2) solurilor acide și la fabricarea cimentului. (< fr. marne)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MÁRNĂ, marne, s. f. Rocă sedimentară compusă din carbonat de calciu și argilă, în proporții variabile, de obicei de culoare cenușie, întrebuințată la fabricarea cimentului. – Din fr. marne, it. marna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MÁRNĂ s.f. Rocă sedimentară formată dintr-un amestec de argilă și calcar, întrebuințată la fabricarea cimentului. [< marne, it. marna].
Sursa: Dicționar de neologisme
*márnă f., pl. e (fr. marne, îld. marle, *margle, d. lat. pop. *márgula, d. marga, margă; mlat. pop. *márgula, d. marga, margă; mlat. marna). Min. Margă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
MÁRNĂ (‹ fr., it.) s. f. Rocă sedimentară constituită în proporții variabile din carbonatul de calciu (25-75%) și material argilos, uneori și cu resturi de organisme calcaroase etc. Este cenușie. verzuie, negricioasă etc. și se utilizează la fabricarea cimentului Portland.Sursa: Dicționar enciclopedic márnă s. f., g.-d. art. márnei; pl. márneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
marnă f. pământ calcar, amestecat cu argilă, care servă la îngrășatul țarinelor (= fr. marne).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MÁRNĂ, marne, s. f. Rocă sedimentară compusă din carbonat de calciu și argilă, în proporții variabile, de obicei de culoare cenușie, utilizată la fabricarea cimentului. – Din fr. marne, it. marna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)