MINȚÍ, mint, vb. IV. 1. Intranz. A face afirmații care denaturează în mod intenționat adevărul, a spune minciuni. ◊ Expr. (Fam.) Minte de stinge (sau de stă soarele-n loc, de-ți stă ceasul, de-ngheață apele), se spune despre un om foarte mincinos. 2. Tranz. A induce în eroare pe cineva; a înșela. ◊ Expr. A-și minți foamea = a-și potoli temporar foamea cu mâncare puțină. ♦ Spec. A înșela în dragoste pe cineva. – Lat. mentiri.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a mințí (mințít, mințít), vb. – A spune minciuni. – Megl. mint, istr. mintu. Lat. mentĭre (Pușcariu 1088; Candrea-Dens., 1135; REW 5510), cf. it. mentire, prov., fr., cat., sp., port. mentir. Cf. minciună. – Der. nemințit, adj. (care nu a fost dezmințit nici contrazis); desminți, vb. (a contrazice), format după fr. démentir; mințitor, adj. (mincinos), cuvînt rar, formație internă a rom., pe care REW 5511 o derivă din lat. mentitor.Sursa: Dicționarul etimologic român
mințí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mint, imperf. 3 sg. mințeá; conj. prez. 3 să míntăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mințì v. a nu spune adevărul. [Lat. MENTIRl].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MINȚÍ, mint, vb. IV. 1. Intranz. A face afirmații care denaturează în mod intenționat adevărul, a spune minciuni. ◊ Expr. (Fam.) Minte de stinge (sau de stă soarele-n loc, de stă ceasul, de-ngheață apele), se spune despre un om foarte mincinos. 2. Tranz. A induce în eroare pe cineva; a înșela. ◊ Expr. A-și minți foamea = a-și potoli temporar foamea cu mâncare puțină. ♦ Spec. A înșela în dragoste pe cineva. – Lat. mentiri.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) voástre1/ale voástre1 v. vóstru1/al vóstruSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită voástre2 (ale ~) v. vóstru (al ~)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
voástre3/a voástre1 v. vóstru1/al vóstru1Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Forme flexionare:
coapsele - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, articulat - pentru cuvantul coapsă
minți - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul minte
minți - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul minte
minți - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul minte
minți - Verb, Indicativ, perfect simplu, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul minți
minți - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul minți
minți - Verb, Indicativ, prezent, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul minți
minți - Verb, Imperativ, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul minți
voastre - Pronume, Genitiv-Dativ, plural, feminin - pentru cuvantul vostru
voastre - Pronume, Nominativ-Acuzativ, plural, feminin - pentru cuvantul vostru
voastre - Pronume, Genitiv-Dativ, singular, feminin - pentru cuvantul vostru
minți - Verb, Infinitiv prezent - pentru cuvantul minți
voastre - Formă unică - pentru cuvantul voastre