FINÁLĂ s.f. 1. Întâlnire care constituie sfârșitul decisiv al unei competiții. 2. Ornament tipografic așezat la sfârșitul unui capitol. [Var. final s.n. / < fr. final, it. finale].
Sursa: Dicționar de neologisme
finálă s. f., g.-d. art. finálei; pl. fináleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
finală f. Gram. silaba finală a unei vorbe.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNCHEIÉRE, încheieri, s. f. Acțiunea de a (se) încheia și rezultatul ei ♦ Epilog. ♦ Încheiere judecătorească = act al instanței judecătorești în care sunt consemnate dispozițiile luate de aceasta în cursul procesului. – V. încheia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a încheĭére f. Acțiunea de a încheĭa. Concluziune, rezultat.
Sursa: Dicționaru limbii românești
încheiére s. f., g.-d. art. încheiérii; pl. încheiériSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită încheiere f. acțiunea de a încheia și rezultatul ei: concluziune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNCHEIÉRE, încheieri, s. f. Acțiunea de a (se) încheia și rezultatul ei. ♦ Epilog. ♦ Încheiere judecătorească = înscris constatator al măsurilor luate de un organ de jurisdicție, la diferite termene fixate în cursul unui litigiu. – V. încheia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
finala - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul final
finală - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul final
încheiere - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul încheia
încheiere - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul încheiere
încheiere - Substantiv feminin, Vocativ, singular - pentru cuvantul încheiere
finală - Formă unică - pentru cuvantul finală