GOMA, Paul (n. 1935, Mana, Basarabia), scriitor român. Promotor al curentului de disidență față de regimul totalitar comunist, și a fost persecutat, închis, și, în cele din urmă, nevoit să se exileze, stabilindu-se ca refugiat politic la Paris (1977). Romane cu implicații autobiografice, despre universul concentraționar comunist și de evocare a Basarabiei natale („Ostinato”, „Gherla”, „Culorile curcubeului '77”, „Patimile după Pitești”, „În cerc”).Sursa: Dicționar enciclopedic GÓMĂ1, gome, s. f. 1. Tumoare cu aspect de noduli, de natură infecțioasă sau parazitară, care apare pe piele, ficat etc. 2. Secreție cu aspect vâscos produsă de unele plante sub acțiunea bacteriilor parazite. – Din fr. gomme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
GÓMĂ2 s. f. (Cu sens colectiv) Persoane care aparțin lumii elegante, societății cu pretenții de distincție; (fam.) eleganță excesivă, pretențioasă (în vestimentație). – Cf. gomă1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a GÓMĂ s. f. 1. formație patologică nodulară de origine infecțioasă sau parazitară (luetică). 2. substanță vâscoasă produsă de unele plante sub acțiunea anumitor bacterii. 3. (fam.) eleganță exagerată, pretențioasă (în vestimentație); snobism. (< fr. gomme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
GÓMĂ s.f. (Biol.) 1. Formație patologică nodulară de origine infecțioasă sau parazitară (mai ales luetică). 2. Substanță vâscoasă produsă de unele plante sub acțiunea anumitor bacterii. 3. (Fig.) Înfumurare, îngâmfare; snobism. [< fr. gomme, cf. gr. gomos – încărcătură].
Sursa: Dicționar de neologisme
*gómă f., pl. e (fr. gomme, 1. gumă, 2. cleĭ, 3. clasa gomoșilor. V. gumă. Fam. Clasa gomoșilor. A face gomă, a face pe gomosu.
Sursa: Dicționaru limbii românești
gómă1 (eleganță pretențioasă) (fam.) s. f., g.-d. art. gómeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
gómă2 (tumoră, secreție) s. f., g.-d. art. gómei; pl. gómeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită GÓMĂ1, gome, s. f. 1. Tumoare nodulară infecțioasă sau parazitară, care apare pe piele, în ficat etc. 2. Secreție mucilaginoasă produsă de unele plante sub acțiunea bacteriilor parazite. – Din fr. gomme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) GÓMĂ2 s. f. (Cu sens colectiv) Persoane care aparțin lumii elegante, societății cu pretenții de distincție; (fam.) eleganță excesivă, pretențioasă (în vestimentație). – Cf. gomă1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)