GOETHE [götə], Johann Wolfgang (1749-1832), scriitor, gânditor și om de știință german. O puternică influență asupra formației sale intelectuale a avut-o J.G. Herder. Chemat în 1775, la Weimar, de marele duce Karl August, a îndeplinit importante funcții administrative. Aici a legat o strânsă prietenie cu Schiller. Exponent în tinerețe al mișcării „Sturm und Drang”. Creatorul poeziei naționale germane („Cântece”, „Poezii”). Drame exprimând revolta omului de geniu împotriva legilor sociale și a divinității („Götz von Berlichingen”, „Prometeu”); proză de analiză a vieții sentimentale („Suferințele tânărului Werther”). Promotor al neoumanismului și al unei etici și estetici clasice: drame („Ifigenia în Taurida”, „Egmont”, „Torquato Tasso”), poeme („Elegiile romane”, „Hermann și Dorothea”), romane („Afinitățile elective”) relevând aspirațiile spre libertate și progres și celebrând sentimentul echilibrului și al armoniei spirituale. Uneori evocă procesul de formare a personalității („Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister”, „Poezie și adevăr”) și aprofundează sensurile transcendente ale poeziei („Divanul occidental-oriental”). Sinteză a creației sale este poemul dramatic „Faust”, publicat în 1808, al cărui personaj central reprezintă un simbol al tragicei căutări a adevărului. Studii de botanică, zoologie, mineralogie și meteorologie. Contribuții la teoria culorilor. Memorii. Corespondență.
Sursa: Dicționar enciclopedic
Goethe m. cel mai mare poet german, autorul lui Faust; spirit universal, deopotrivă de mare ca critic și ca naturalist; născut la Francfort-pe-Main în 1749 și mort la Weimar în 1832. Operele-i principale (în afară de Poezii și de Faust): Suferințele tânărului Werther, dramele Goetz, Tasso, Iphigenia.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a