Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele Gheorghiu:

GHEORGHIU, Constantin Vasile (1894-1956, n. Dolhești, jud. Iași), chimist român. M. coresp. al Acad. (1955), prof. univ. la Iași. Contribuții în chimia organică (mecanisme de reacție, medicamente chimioterapeutice, coloranți etc.). A sintetizat numeroși compuși cu acțiune tuberculostatică și a contribuit la clasificarea relațiilor dintre structura acestora și activitatea lor fiziologică.
Sursa: Dicționar enciclopedic



GHEORGHIU, Florin (n. 1944, București), șahist român. Campion mondial de juniori), câștigător a numeroase turnee internaționale. Mare maestru internațional.
Sursa: Dicționar enciclopedic

GHEORGHIU, Ion (Alin) (1929-2001, n. București), pictor și sculptor român. M. coresp. al Acad. (1993). Inițial peisaje și figuri compoziționale într-o factură postimpresionistă, evoluează treptat către abstracția lirică, concentrându-se asupra unui motiv pe care-l tratează pregnant, formă de afirmare a unui larg și somptuos registru cromatic (ciclurile „Grădini suspendate”, „În jurul lui Arcimboldo”); sculptură („Himere”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

GHEORGHIU, Ion S. (1885-1968, n. Bacău), inginer român. Acad. (1952),prof. univ. la București. Cercetări în electrotehnică și energetică. Contribuții la elaborarea unei teorii generale a mașinilor electrice (a introdus noțiunea de generator unic). A realizat proiectele de electrificare a unor căi ferate (Ploiești-Brașov, Târgoviște-București).
Sursa: Dicționar enciclopedic

GHEORGHIU, Mihnea (1919-2011, n. București), scriitor și ziarist român. M. coresp. al Acad. (1974), prof. univ. la București. Președinte al Academiei de Științe Sociale și Politice (1970-1989). Teatrolog și eseist („Scene din viața lui Shakespeare”, „Orientări în literatura străină”). Traduceri.
Sursa: Dicționar enciclopedic

GHEORGHIU, Miluță (Mihai) (1897-1971, n. Iași), actor român. Cunoscut mai ales prin rolurile în travesti din comediile lui V. Alecsandri („Chirițelor”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

GHEORGHIU, Ștefan (1879-1914, n. Ploiești), militant socialist român. A contribuit la organizarea primelor sindicate, a Uniunii Socialiste din România (1907) și la reorganizarea Partidului Social-Democrat din România (1910).
Sursa: Dicționar enciclopedic

GHEORGHIU 1. Ștefan G. (1926-2010, n. Galați), violonist român. Prof. univ. la București. Interpret profund al repertoriului național (G. Enescu, P. Constantinescu) și universal (Beethoven, Brahms). 2. Valentin G. (n. 1928, Galați), pianist și compozitor român. Frate cu G. (1). Elev al Constanței Erbiceanu și al lui M. Jora. Lucrări simfonice (două simfonii, un concert pentru pian) și de cameră (sonate, un trio, lieduri). Sensibilitatea deosebită, sunetul catifelat, tehnica desăvârșită l-au consacrat ca remarcabil, interpret, mai ales al repertoriului romantic (Schumann, Grieg, Listz) și românesc (P. Constantinescu).
Sursa: Dicționar enciclopedic

GHEORGHIU, Tony (1926-1961, n. Buzău), grafician, pictor și scenograf român. Autor al decorurilor și costumelor unor spectacole de succes („Macbeth”, „Hoții”, „Văduva isteață”, „Ioan-Vodă cel Cumplit”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

GHEORGHIU, Traian (1887-1968, n. Craiova), fizician român. Membru coresp. al Acad. (1948), prof. univ. la București. Lucrări de fotoelectricitate, spectroscopie și studii asupra semiconductorilor. Op. pr.: „Cercetări asupra bachelizării lemnului”, „Teoria câmpului electromagnetic”.
Sursa: Dicționar enciclopedic

GHEORGHIU, Val (n. 1934, Dorohoi), pictor și scriitor român. Temele picturii sunt împrumutate din folclor și lumea teatrului, având uneori accente expresioniste („Vizita bătrânei doamne”). Proză fantezistă („Arlechin în iarbă”, „Viețile după Vasari”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

GHEORGHIU, Virgil Constantin (1916-1993, n. Războieni, jud. Neamț), scriitor român de expresie română și franceză. Stabilit în Franța (1945), unde a devenit preot. Econom stavrofor al Bisericii Ortodoxe Române din Paris. Publicistică pe teme de război („Ard malurile Nistrului”). Romane reflectând propria experiență a înstrăinării și suferinței („Ora 25”, ecranizat de studiourile americane) sau evocând paradisul pierdut al spiritului și pământului natal („Nemuritorii de la Agapia”, „Sacrificații Dunării”, „Dumnezeu la Paris”).
Sursa: Dicționar enciclopedic