FICÁT, ficați, s. m. Glandă-anexă a tubului digestiv, situată în partea dreaptă a abdomenului, sub diafragmă, formată din patru lobi și din vezicula biliară, care îndeplinește diferite funcții fiziologice importante în organism. ◊ Expr. (Fam.) A-l roade (sau a-l seca etc. pe cineva) la ficați = a) a simți o durere fizică puternică; b) (despre griji, necazuri) a necăji, a frământa, a chinui (pe cineva). A-l ustura (pe cineva) la ficați = a) a simți o durere fizică puternică; b) a produce (cuiva) un sentiment puternic de mânie, de regret, de ciudă etc. A-i îngheța (cuiva) ficații = a se înspăimânta. – Lat. ficatum (izolat din sintagma jecur ficatum „ficat de gâscă îngrășată cu smochine”).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ficát (ficáți), s. m. – Organ situat în partea dreaptă a abdomenului, cu funcții importante în organism. – Mr. h’icat, istr. ficǫt. Lat. fῑcātum (Diez, I, 174; Pușcariu 603; Candrea-Dens., 601; REW 8494; DAR; Battisti, III, 1613; Rohls, Differenzierung, 18), cf. sard. figáu, ven. figá. Se știe că toate formele romanice reprezintă în general un i tonic. Este cuvînt puțin frecvent în Basarab. și Bucov. (ALR, I, 46). Cf. G. Paris, Misc. Ascoli, Florencia, 1901, 41-63. Der. ficățel, s. m. (Banat, tobă); forma ficățel, pe care o indică DAR, bazată pe Damé, pare o eroare. – Din rom. provine sb. pikat (Candrea, Elemente, 407).Sursa: Dicționarul etimologic român
ficát m. (lat. ficatus. Îngrășat cu smochine; hepar ficatum, ficat de gîscă îngrășată cu smochine, d. ficus, smochină; apoĭ a rămas ficatum cu înț. de „organ al corpuluĭ”; it. fégato, fr. foie, sp. higado, pg. figado. V. epatic [!]). Maĭ, un organ voluminos roșiatic orĭ vînăt așezat în josu peptuluĭ [!], la dreapta. (E o glandă care secretează glicoza și fĭerea). Pl. Măruntaĭe: un vultur sfîșia ficațiĭ luĭ Prometeŭ. Fig. Inimă, loc simțitor: vorba asta l-a pătruns pîn´la ficațĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
FICÁT (lat. ficatum) s. m. (ANAT., FIZIOL.) Glandă anexă a tubului digestiv, de culoare roșie-brună, situată la mamifere și la om în partea dreaptă a abdomenului, sub diafragmă, formată din patru lobi și din colecist. Cea mai voluminoasă glandă a organismului, f. secretă bila și o varsă în intestin în timpul digestiei, intervine în metabolismul glucidelor, protidelor, lipidelor, hormonilor, vitaminelor, sintetizează și depozitează glicogenul, participând la reglarea glucozei sangvine, neutralizează toxinele endogene (uree, acid uric) și exogene, participă la mecanismele antihemoragice etc. Îmbolnăvirea f. tulbură funcțiile întregului organism; lipsa lui este incompatibilă cu viața.Sursa: Dicționar enciclopedic ficát s. m., pl. ficáțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ficat n. organ glandulos, destinat a secreta fierea, situat în partea dreaptă a pântecelui. [Lat. FICATUM, lit. ficat de animal îngrășat cu smochine].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FICÁT, ficați, s. m. Glandă-anexă a tubului digestiv, situată în partea dreaptă a abdomenului, sub diafragmă, formată din patru lobi și din vezicula biliară, care îndeplinește diferite funcții fiziologice importante în organism. ◊ Expr. (Fam.) A-l roade (sau a-l seca etc. pe cineva) la ficați = a) a simți o durere fizică puternică; b) (despre griji, necazuri) a necăji, a frământa, a chinui (pe cineva). A-l ustura (pe cineva) la ficați = a) a simți o durere fizică puternică; b) a produce (cuiva) un sentiment puternic de mânie, de regret, de ciudă etc. A-i îngheța (cuiva) ficații = a se înspăimânta. – Lat. ficatum (izolat din sintagma jecur ficatum „ficat de gâscă îngrășată cu smochine”).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
ficat - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul ficat
ficat - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul ficat