ERBICÍD, erbicide, s. n. Substanță chimică care distruge buruienile dăunătoare agriculturii. – Din fr. herbicide.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ERBICÍD, -Ă adj., s. n. (substanță) care distruge buruienile din culturi. (< fr. herbicide)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ERBICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care distruge ierburile dăunătoare pentru agricultură. [Var. ierbicid, -ă adj., s.n. / < fr. herbicide, cf. lat. herba – iarbă, caedere – a ucide].
Sursa: Dicționar de neologisme
erbicíd s. n., pl. erbicídeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ERBICÍD, erbicide, s. n. Substanță chimică folosită pentru distrugerea buruienilor dăunătoare agriculturii. – Din fr. herbicide.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
erbicid - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul erbicid
erbicid - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul erbicid