CLOȘCA (pe numele adevărat Ion Oargă (c. 1747-1785), țăran iobag din Cărpiniș, cel mai apropiat tovarăș de luptă al lui Horea. Unul dintre conducătorii i răscoalei țăranilor români din Transilvania din 1784-1785. În fruntea răsculaților, C. a participat la ocuparea localit. Cîmpeni, Abrud, Roșia, apoi a satelor de pe valea Arieșului. În nov. 1784, el a prezentat la Tibru doleanțele țăranilor răsculați și revendicările lor. Prin prin trădare (dec. 1784), a fost întemnițat la Alba Iulia și, după două luni de tortură, executat prin frîngerea cu roata (28 febr. 1785).Sursa: Dicționar enciclopedic Cloșca (Ioan Oarga) m. iobag din comuna Cărpeniș, al doilea cap al Revoluțiunii române din Ardeal, executat în 1785 la vârsta de 37 ani.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CLÓȘCĂ, cloști, s. f. 1. Găină care clocește sau care a scos pui de curând. ◊ Cloșcă artificială = instalație generatoare de căldură pentru încălzirea puilor de găină obținuți pe cale artificială. ◊ Expr. A ședea cloșcă = a ședea nemișcat, în inactivitate. Fură cloșca de pe ouă sau fură ouăle de sub cloșcă, se zice despre un hoț foarte abil. ♦ Fig. Om leneș, inactiv. 2. (În expr.) Cloșca-cu-pui = numele unei constelații din emisfera boreală; pleiadele, găinușa. – Bg. kločka.Sursa: Dicționarul limbii române moderne CLÓȘCĂ, cloști, s. f. 1. Găină (sau, p. gener., pasăre) care clocește sau care a scos pui de curând. ◊ Cloșcă artificială = incubator. ◊ Expr. Fură cloșca de pe ouă sau fură ouăle de sub cloșcă, se zice despre un hoț foarte abil. (Adverbial) A ședea (sau a sta) cloșcă = a sta nemișcat sau inactiv. 2. Compus: Cloșca-cu-Pui = numele unei constelații din emisfera boreală; Pleiadele, Găinușa, Păstorul-cu-Oile. – Din bg. kločka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a clóșcă (clóști), s. f. – 1. Găină care clocește. – 2. Femeie leneșă, codașă. – 3. Constelația Cloșca-cu-Pui. – Var. (înv.) clocică. – Mr. cloce, cloță. Sl. (bg., rut. kločka), cf. alb. kločkë, klotšis, tc. kuluçka, iud. sp. klôcka (Cihac, II, 62; Meyer 190; Conev 54; DAR). Face parte din aceeași familie expresivă a lui cloci, cf. sb., slov. kvočka, pol. kwoczka și rom. clocă. – Der. cloșcar, s. m. (codaș, leneș); cloșcărie, s. f. (ogradă, curte de păsări; trăsură veche și incomodă), al cărui al doilea sens pare a fi o asociere hazlie cu droșcă; cloșniță, s. f. (curte de păsări).Sursa: Dicționarul etimologic român clóșcă f., pl. ște, ștĭ și șcĭ (bg. kločka, kvačka, cloșcă; sîrb. rut. kvočka, rus. kluša, klúška; alb. klóčkă, kváčkă; turc. koločka, kulučka, ven. chioca, sp. clueca, pg. choca, germ. glucke ș. a. V. clocesc). Găină orĭ altă pasăre care clocește, și pe urmă, și crește puiĭ. Fig. Persoană foarte supărăcĭoasă. A te răpezi [!] ca o cloșcă, a te răpezi cu mare furie. Cloșca cu puiĭ, constelațiunea Pleĭadelor. – În Trans. și clocă, pl. ĭ (nsl. bg. vsl. kloka), în Ban. și Olt. (NPl. Ceaur, 143), cloță, pl. e (d. sîrb. kvocati, a cloncăni, klocati, a clămpăni).
Sursa: Dicționaru limbii românești
clóșcă, cloști, cloște, s.f. – (bot.) Cartofi; corompei, picioici, baraboi (ALR 1971: 440). – Din ucr. kločka, cf. alb. kločkë (DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
clóșcă s. f., g.-d. art. clóștii; pl. cloștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cloșcă f. 1. găină care clocește sau are pui; 2. cloșca cu pui, numele popular al constelatiunii pleiadelor și al tezaurului dela Pietroasa: pe când ieșise cloșca pe cer GHICA. [Rus. KLUȘKA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CLÓȘCĂ, cloști, s. f. 1. Găină (sau, p. gener., pasăre) care clocește sau care a scos pui de curând. ◊ Cloșcă artificială = incubator. ◊ Expr. Fură cloșca de pe ouă sau fură ouăle de sub cloșcă, se zice despre un hoț foarte abil. (Adverbial) A ședea (sau a sta) cloșcă = a sta nemișcat sau inactiv. 2. Compus: Cloșca-cu-Pui = numele unei constelații din emisfera boreală; Pleiadele, Găinușa, Păstorul-cu-Oile. – Din bg. kločka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)