CHÍCOT, chicote, s. n. Râs cu izbucniri (înfundate). – Din bg., scr. kikot.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a chicót (chícote), s. n. – Rîs, izbucnire în rîs. – Var. chihot, hihot. Creație expresivă, care corespunde multor forme sl., cf. bg., sb. kikot, slov. hehèt, ceh. chechot, pol. chychot (Cihac, II, 49; Tiktin; Berneker 393); cf. hohot, chiot. – Der. chicoti, vb. (a rîde); chicoteală, s. f. (rîs); hihoti, vb. (a-i miji zîmbetul pe buze).Sursa: Dicționarul etimologic român
CHÍCOT, chicote, s. n. Râs (înfundat) cu izbucniri zgomotoase. – Bg., sb. kikot.Sursa: Dicționarul limbii române moderne chícot, chicotésc, V. hihot, hihotesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești
chícot s. n., pl. chícoteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită chicot n. Mold. hohot: ține nunta tot în chiote și în chicote AL. [Serb. KIKOT].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CHÍCOT, chicote, s. n. Râs înfundat cu izbucniri zgomotoase. – Din bg., sb. kikot.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)