Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele Calatorie, sprancenata:

CĂLĂTORÍE, călătorii, s. f. Acțiunea de a călători; drum pe care îl face cineva într-un loc (mai depărtat). ◊ Expr. (Ir.) Călătorie sprâncenată = urare care arată indiferența pentru plecarea cuiva. – Călători + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



călătorie, călătorii s. f. (tox.) stare de euforie indusă de consumul de droguri.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

CĂLĂTORÍE, călătorii, s. f. Drum pe care-l face cineva într-un loc depărtat. ◊ Expr. (Ir.) Călătorie sprâncenată! urare care arată lipsa de regret la plecarea cuiva. – Din călător + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

călătorie f. Străbaterea uneĭ căĭ maĭ lungĭ, mersu de la un loc la altu maĭ depărtat (dintr´un oraș într´altu, dintr´o țară într´alta).
Sursa: Dicționaru limbii românești

călătoríe s. f., art. călătoría, g.-d. art. călătoríei; pl. călătoríi, art. călătoríile
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

călătorie f. drum făcut spre a se transporta dintr’un loc într’altul mai depărtat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CĂLĂTORÍE, călătorii, s. f. Acțiunea de a (se) călători; drum pe care îl face cineva într-un loc (mai depărtat). ◊ Expr. (Ir.) Călătorie sprâncenată = urare care arată indiferența pentru plecarea cuiva. – Călători + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

călătorie - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul călătorie

sprâncenata - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul sprâncenat

sprâncenată - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul sprâncenat

călătorie - Substantiv feminin, Vocativ, singular - pentru cuvantul călătorie