Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele Antanta:

ANTANTA v. Tripla Înțelegere.
Sursa: Dicționar enciclopedic



*Antánta (Tripla Înțelegere) s. propriu f., g.-d. Antántei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ANTÁNTĂ, antante, s. f. Denumire dată unor alianțe politice și militare între state. – Din fr. entante.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ANTÁNTĂ s. f. 1. denumire dată unor alianțe politico-militare dintre state imperialiste. 2. înțelegere, alianță. (< fr. entente)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ANTÁNTĂ s.f. 1. Nume pe care îl purtau alianțele militare dintre o serie de state , făcute cu scopuri anexioniste. 2. (Liv.) Înțelegere; alianță. [< fr. entente].
Sursa: Dicționar de neologisme

ANTÁNTĂ, antante, s. f. Nume dat unui șir de alianțe militare încheiate în trecut de unele state imperialiste în scopuri anexioniste sau în vederea menținerii subjugării propriului lor popor. – Fr. entante.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

antántă s. f., g.-d. art. antántei; pl. antánte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ANTÁNTĂ, antante, s. f. Denumire dată unor alianțe politice și militare între state. – Din fr. entente.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ANTÁNTĂ, antante, s. f. Denumire dată unor alianțe politice și militare între state. – Din fr. entante.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ANTÁNTĂ s. f. 1. denumire dată unor alianțe politico-militare dintre state imperialiste. 2. înțelegere, alianță. (< fr. entente)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ANTÁNTĂ s.f. 1. Nume pe care îl purtau alianțele militare dintre o serie de state , făcute cu scopuri anexioniste. 2. (Liv.) Înțelegere; alianță. [< fr. entente].
Sursa: Dicționar de neologisme

ANTÁNTĂ, antante, s. f. Nume dat unui șir de alianțe militare încheiate în trecut de unele state imperialiste în scopuri anexioniste sau în vederea menținerii subjugării propriului lor popor. – Fr. entante.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

antántă s. f., g.-d. art. antántei; pl. antánte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ANTÁNTĂ, antante, s. f. Denumire dată unor alianțe politice și militare între state. – Din fr. entente.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)