Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele Aho:

AHÓ interj. 1. Strigăt cu care se încetinește sau oprește mersul boilor (înjugați). 2. Strigăt cu care începe plugușorul. 3. Strigăt prin care căutăm să oprim pe cineva de a face ceva.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

AHO, Juhani (1861-1921), scriitor finlandez. Proză realistă despre viața țăranilor („Calea ferată”). Romane istorice („Panu”).
Sursa: Dicționar enciclopedic


AHÓ interj. Strigăt cu care se încetinește sau se oprește mersul boilor (înjugați).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ahó interj. de oprit boiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ahó interj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ahò ! int. strigătul țăranului spre a-și opri boii.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AHÓ interj. 1. Strigăt cu care se încetinește sau se oprește mersul boilor (înjugați). 2. Strigăt cu care începe plugușorul. 3. Strigăt prin care căutăm să oprim pe cineva de a face ceva. – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

AHÓ interj. Strigăt cu care țăranul caută să încetinească sau să oprească mersul boilor (înjugați la car sau la plug) sau, p. e x t., mersul carului. Apoi își ia și el carul și pornește tot la vale... Aho! car nebun, aho! Cînd te-oi încărca zdravăn cu saci de la moară... atunci să mergi așa! CREANGĂ, P. 41. ◊ F i g. Atunci au sărit... drept în picioare și... i-au zis: Aho, aho! Destul, destul! SBIERA, P. 146. (în « Plugușorul ») Aho, aho, copii argați, Stați puțin și nu mînați! ALECSANDRI, P. P. 387.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane