Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele țuțuia:

ȚUȚUIÁ, țúțui, vb. I. Refl. A se cocoța. [Pr.: -țu-ia] – Din țuțui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



țuțuiá, țúțui, vb. I refl. (reg.) 1. a se cocoța. 2. a ascuți.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

!țuțuiá (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 se țúțuie/se țuțuiáză, 1 pl. ne țuțuiém; conj. prez. 3 să se țúțuie/să se țuțuiéze; ger. țuțuíndu-se
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ȚUȚUIÁ, țúțui, vb. I. Refl. (Reg.) A se cocoța. [Pr.: -tu-ia] – Din țuțui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȚUȚUIÁ, țúțui, vb. I. Refl. A se cocoța. [Pr.: -țu-ia] – Din țuțui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

țuțuiá, țúțui, vb. I refl. (reg.) 1. a se cocoța. 2. a ascuți.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

!țuțuiá (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 se țúțuie/se țuțuiáză, 1 pl. ne țuțuiém; conj. prez. 3 să se țúțuie/să se țuțuiéze; ger. țuțuíndu-se
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ȚUȚUIÁ, țúțui, vb. I. Refl. (Reg.) A se cocoța. [Pr.: -tu-ia] – Din țuțui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

tutuia - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul tutui