Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele țiplă:

ȚÍPLĂ, țiple, s. f. Membrană subțire făcută din intestinele sau din bășica animalelor și folosită pentru a acoperi ermetic borcanele cu conserve sau (astăzi rar) în locul sticlei la ferestrele caselor țărănești; p. ext. celofan. – Cf. ngr. tsípa, bg. cipa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



țíplă (-le), s. f. – Membrană, mai ales de vezică de bou. – Mr. tipă. Bg. cipa (Candrea; Conev 87), cf. ngr. τσίϰα, alb. tsipë (Philippide, II, 738). Fonetismul nu a fost explicat.
Sursa: Dicționarul etimologic român

țíplă (ți-plă) s. f., g.-d. art. țíplei; pl. țíple
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

țíplă f., pl. e (bg. *cipla și cipa, membrană, ngr. tsipa, alb. tsipă. Cp. cu raclă). Membrană, peliță [!]. Beșică de boŭ întinsă și întrebuințată la învălit ceva (de ex., la astupat un borcan, ceĭa ce azĭ se face cu hîrtie numită pergament. Odinioară se întrebuința și în loc de geam). Fig. Iron. Haĭnă prea supțire: cu țipla asta de palton aĭ să degerĭ. V. film.
Sursa: Dicționaru limbii românești

țiplă f. 1. pieliță din bășica boului; 2. bășică de bou ce servă țăranilor în loc de geam. [Tr. țipă = gr. mod. TZÍPA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ȚÍPLĂ, țiple, s. f. Membrană subțire făcută din intestinele sau din bășica animalelor și folosită pentru a acoperi ermetic borcanele cu conserve sau (astăzi rar) în locul sticlei la ferestrele caselor țărănești; p. ext. celofan. – Cf. ngr. t s í p a, bg. cipa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)