ȚINTERÍM s. n. v. țintirim.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ținterim n. Mold. Tr. cimitir: și ținterimul singur cu strâmbe cruci veghiază EM. [Ung. CENTEREM (din lat. COEMETERIUM)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȚINTERÍM s. n. v. țintirim.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ȚINTERÍM s. n. v. țintirim.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ținterim n. Mold. Tr. cimitir: și ținterimul singur cu strâmbe cruci veghiază EM. [Ung. CENTEREM (din lat. COEMETERIUM)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȚINTERÍM s. n. v. țintirim.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 