Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele țiitoare:

țiitoare, țiitoare s. f. concubină, amantă
Sursa: Dicționar de argou al limbii române



țiitoáre1 (persoană) (pop.) (ți-i-) s. f., g.-d. art. țiitoárei; pl. țiitoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

!țiitoáre2 (loc de pândă) (ți-i-) s. f., g.-d. art. țiitórii; pl. țiitóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

țiitoáre f., pl. orĭ (d. țin, țiŭ. P. pl., cp. cu privighetoare). Întreținută, concubină. Trecătoare, locu pe unde trece vînatu și unde se ațin vînătoriĭ: la pîndă la țiitorĭ (Od. Psevd. 99).
Sursa: Dicționaru limbii românești

țiitoare f. 1. femeie întreținută (cf. țineà 8); 2. locul unde vânătorul pândește vânatul: fiți deștepți la țiitori! (cf. țineà 14).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

țiitoare, țiitoare s. f. concubină, amantă
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

țiitoáre1 (persoană) (pop.) (ți-i-) s. f., g.-d. art. țiitoárei; pl. țiitoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

!țiitoáre2 (loc de pândă) (ți-i-) s. f., g.-d. art. țiitórii; pl. țiitóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

țiitoáre f., pl. orĭ (d. țin, țiŭ. P. pl., cp. cu privighetoare). Întreținută, concubină. Trecătoare, locu pe unde trece vînatu și unde se ațin vînătoriĭ: la pîndă la țiitorĭ (Od. Psevd. 99).
Sursa: Dicționaru limbii românești

țiitoare f. 1. femeie întreținută (cf. țineà 8); 2. locul unde vânătorul pândește vânatul: fiți deștepți la țiitori! (cf. țineà 14).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Forme flexionare:

țiitoare - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul țiitor

țiitoare - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul țiitor

țiitoare - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul țiitor

țiitoare - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul țiitor