Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele țărănesc:

ȚĂRĂNÉSC, -EÁSCĂ, țărănești, adj. Care aparține țăranilor, care provine de la țărani, de țăran. ♦ (Substantivat, f. art.) Dans popular răspândit în nordul Moldovei, cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. – Țăran + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



țărănésc adj. m., f. țărăneáscă; pl. m. și f. țărănéști
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

țărănésc, -eáscă adj. De țăran: port țărănesc. Fig. De om grosolan: purtare țărănească. Fără distincțiune: față țărănească.
Sursa: Dicționaru limbii românești

țărănésc v. tr. Prefac în țăran (mojic) saŭ în lucru țărănesc: te-aĭ țărănit, țĭ-aĭ țărănit vorba.
Sursa: Dicționaru limbii românești

țărănesc a. ce ține de țăran sau dela țară: casa țărănească.țărănește adv. ca țăranii: se vede că vorbim râu de tot..., nu românește, ci țărănește CR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ȚĂRĂNÉSC, -EÁSCĂ, țărănești, adj. Care aparține țăranilor, care provine de la țărani, de țăran. ♦ (Substantivat, f. art.) Dans popular răspândit în nordul Moldovei, cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. – Țăran + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)