Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele țăpoșică:

țăpoșícă s.f. (reg.) plantă graminee, cu tulpină rigidă, cu frunze subțiri rigide și cu spice lungi; păișiță.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme



țăpoșícă s. f., gen.-dat. țăpoșicei, (pl. -)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine

ȚĂPOȘÍCĂ s. f. 1. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina rigidă și aspră în partea superioară și cu spice lungi (Nardus stricta). 2. Plantă păroasă din familia umbeliferelor, cu flori albe sau trandafirii dispuse în umbele compacte și cu fructul acoperit de peri aspri (Tordylium maximum). – Din țeapă + suf. -oș-ică.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ȚĂPOȘÍCĂ (‹ țepos) s. f. 1. Plantă erbacee perenă din familia poancee (graminee), de culoare verde-cenușie, cu tulpina scundă (10-30 cm), aspră în partea superioară, cu frunze subțiri, rigide, aspre și spiculețe uniflore dispuse unilateral într-un spic terminal îngust (Nardus stricta); păișiță, părul-porcului (1 b). Răspândită în etajul montan și cel subalpin, pe soluri acide, sărace; formează adesea asociații compacte, monodominante (nardete) sau în asociație cu păiușul roșu (festuceto-nardete). Se extinde masiv pe terenuri suprapășunate, orizontale sau slab înclinate. Nardetele sunt asociații cu biodiversitate redusă, montane, slab productive; acțiunile de ameliorare a pajiștilor au în vedere înlocuirea ț. cu alte specii mai valoroase. 2. Plantă erbacee din familia apiacee (umbelifere), aspru-păroasă, cu frunze penate, cu flori albe sau roz și cu fruct acoperit cu peri rigizi (Tordylium maximum).
Sursa: Dicționar enciclopedic

țăpoșícă (rar) s. f., g.-d. art. țăpoșélei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

țăpoșică f. plantă cu tulpina aspră în partea, superioară, crește prin pășuni umede (Nardus stricta). [Lit. iarbă aspră sau cu țepi].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

țăpoșícă s.f. (reg.) plantă graminee, cu tulpină rigidă, cu frunze subțiri rigide și cu spice lungi; păișiță.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

țăpoșícă s. f., gen.-dat. țăpoșicei, (pl. -)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine

ȚĂPOȘÍCĂ s. f. 1. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina rigidă și aspră în partea superioară și cu spice lungi (Nardus stricta). 2. Plantă păroasă din familia umbeliferelor, cu flori albe sau trandafirii dispuse în umbele compacte și cu fructul acoperit de peri aspri (Tordylium maximum). – Din țeapă + suf. -oș-ică.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ȚĂPOȘÍCĂ (‹ țepos) s. f. 1. Plantă erbacee perenă din familia poancee (graminee), de culoare verde-cenușie, cu tulpina scundă (10-30 cm), aspră în partea superioară, cu frunze subțiri, rigide, aspre și spiculețe uniflore dispuse unilateral într-un spic terminal îngust (Nardus stricta); păișiță, părul-porcului (1 b). Răspândită în etajul montan și cel subalpin, pe soluri acide, sărace; formează adesea asociații compacte, monodominante (nardete) sau în asociație cu păiușul roșu (festuceto-nardete). Se extinde masiv pe terenuri suprapășunate, orizontale sau slab înclinate. Nardetele sunt asociații cu biodiversitate redusă, montane, slab productive; acțiunile de ameliorare a pajiștilor au în vedere înlocuirea ț. cu alte specii mai valoroase. 2. Plantă erbacee din familia apiacee (umbelifere), aspru-păroasă, cu frunze penate, cu flori albe sau roz și cu fruct acoperit cu peri rigizi (Tordylium maximum).
Sursa: Dicționar enciclopedic

țăpoșícă (rar) s. f., g.-d. art. țăpoșélei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

țăpoșică f. plantă cu tulpina aspră în partea, superioară, crește prin pășuni umede (Nardus stricta). [Lit. iarbă aspră sau cu țepi].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a