Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele șumar:

SUMÁR, -Ă, sumari, -e, adj., s. n. I. Adj. (Despre manifestări intelectuale, orale sau scrise; adesea adverbial) (Spus sau expus) în câteva cuvinte; pe scurt, succint. ♦ Făcut în pripă, foarte simplu; superficial, expeditiv. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Care constă din (prea) puține articole; strict necesar. II. S. n. 1. Conținutul pe scurt al unei scrieri, al unor studii, al unor dezbateri etc.; rezumat. 2. Tablă de materii a unei cărți, a unei reviste etc.; cuprins. – Din lat. summarius, fr. sommaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



SUMÁR, -Ă adj. Redat în puține cuvinte; pe scurt, succint. ♦ Expeditiv, făcut în fugă, fără respectarea formulelor obișnuite. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Care constă din puține articole; strict necesar. // s.n. Cuprins, tablă de materii. ♦ Rezumat. [< lat. sumarium, cf. fr. sommaire].
Sursa: Dicționar de neologisme

SUMÁR, -Ă I. adj. redat în puține cuvinte; pe scurt, succint. ◊ expeditiv, făcut în fugă, superficial, fără respectarea formelor obișnuite. ◊ (despre îmbrăcăminte) redus la strictul necesar. II. s. n. 1. cuprins, tablă de materii. 2. rezumat (al unei lucrări, dezbateri etc.). (< lat. summarium, după fr. sommaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

sumár1 adj. m., pl. sumári; f. sumáră, pl. sumáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sumár2 s. n., pl. sumáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

sumar a. scurt: expunere sumară. ║ n. extras: sumarul unui discurs.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

sumár, -ă adj. (lat summárius, d. summa, sumă). Rezumat, pe scurt, succint: expunere sumară. Expeditiv, fără multă vorbă: legea luĭ Lynch e o justiție sumară. Compus din puține haĭne: costum sumar. S. n., pl. e. Rezumat, extras, cuprins, conținut, tabla de materii: sumaru uneĭ reviste, uneĭ ședințe. Adv. În mod sumar.
Sursa: Dicționaru limbii românești

SUMÁR, -Ă, sumari, -e, adj., s. n. I. Adj. (Despre manifestări intelectuale, orale sau scrise; adesea adverbial) (Spus sau expus) în câteva cuvinte; pe scurt, succint. ♦ Făcut în pripă, foarte simplu; superficial, expeditiv. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Care constă din (prea) puține articole; strict necesar. II. S. n. 1. Conținutul pe scurt al unei scrieri, al unor studii, al unor dezbateri etc.; rezumat. 2. Tablă de materii a unei cărți, a unei reviste etc.; cuprins. – Din lat. summarius, fr. sommaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȘUMÁR, șumari, s. m. (Reg.) Pădurar. – Din scr. šumar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

șumár, șumári, s.m. (reg.) 1. pădurar. 2. paznic al unei proprietăți de teren arabil; pândar.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

șumár (-ri), s. m. – (Banat, Olt.) Pădurar. – Var. șumariu. Sb. šumar (Candrea).
Sursa: Dicționarul etimologic român

șumár (reg.) s. m., pl. șumári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ȘUMÁR, șumari, s. m. (Reg.) Pădurar. – Din sb. šumar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)