ȘTEMPLUÍRE, ștempluiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a ștemplui și rezultatul ei; ștampilare. – V. ștemplui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ștempluíre, ștempluíri, s.f. (reg.) 1. (înv.) ștampilare. 2. marcare (a arborilor).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
ștempluíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. ștempluírii; pl. ștempluíriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ȘTEMPLUÍRE, ștempluiri, s. f. (înv. și reg.) Acțiunea de a ștemplui și rezultatul ei; ștampilare. – V. ștemplui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
ștempluire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul ștemplui
