ȘOFRĂNÉL, șofrănei, s. m. 1. Plantă erbacee cu frunze liniare, cu florile albastre- liliachii; șofran (2) (Crocus banaticus). 2. (Bot.) Șofrănaș. – Șofran + suf. -el.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
șofrănél m., pl. eĭ, ca plantă și n. ca văpsea [!]. Șofran din familia compuselor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
șofrănél (șo-fră-) s. m., pl. șofrănéi, art. șofrănéiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită șofrănel m. plantă ale cării flori procură un product tinctorial spre a vopsi în galben și a falsifica șofranul (Carthamus tinctorius).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȘOFRĂNÉL, șofrănei, s. m. 1. Plantă erbacee cu bulbi, cu flori albastre-liliachii care înfloresc toamna; șofran (2) (Crocus banaticus). 2. (Bot.) Șofrănaș. – Șofran + suf. -el.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 