le (vechĭ și lă), pron. personal neaccentuat la dativ m. și f. pl. și la ac. f. pl. (de aceĭașĭ orig. cu el și lor, și anume d. lat. ĭllos, ĭllas). Lor: le-am dat și lor ceva. Pe ele: le-am văzut pe ele.
Sursa: Dicționaru limbii românești
le-, -le, -le- v. el, eaSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ȘTÉRGE, șterg, vb. III. 1. Tranz. A freca suprafața unui obiect pentru a face să dispară un lichid sau o substanță străină care îl acoperă. ◊ Expr. (Fam.) A șterge putina sau a o șterge = a pleca repede și pe neobservate. (Refl.; fam.) A se șterge pe (sau la) bot (de ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva), a-și lua gândul (de la ceva). 2. Tranz. A face să nu se mai cunoască, să nu se mai vadă un text scris, un desen, răzând cu o gumă, trăgând linii deasupra etc. ◊ Expr. A șterge cu buretele = a da uitării o greșeală a cuiva, a ierta. ♦ A scoate din evidență; a anula. 3. Refl. A-și pierde strălucirea, relieful, culoarea sub acțiunea unor cauze exterioare. ♦ A-și pierde conturul; a se estompa, a se întuneca. 4. Tranz. și refl. A face să nu mai existe sau a înceta să mai existe, a (se) pierde fără urmă, a face să dispară sau a dispărea din amintire, din minte. ◊ Expr. (Tranz.) A șterge de pe fața pământului = a omorî; a distruge. 5. Refl. și tranz. A trece foarte aproape de ceva sau de cineva, atingându-l ușor. ♦ Tranz. (Rar) A lovi, a izbi. ◊ Expr. (Fam.) A șterge (cuiva) o palmă = a da (cuiva) o palmă. 6. Tranz. Fig. (Fam.) A fura, a șterpeli. [Perf. s. ștersei, part. șters] – Lat. extergere.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ștérge (-g, -rs), vb. – 1. A curăța, a usca, a zvînta. – 2. A curăța de praf, a freca, a scutura. – 3. A rade, a tăia, a bara, a anula. – 4. A elimina, a distruge, a anihila. – 5. A fura, a șterpeli. – 6. A face să dispară din minte, din amintire. – 7. (Cu pron. o) A pleca repede, a ieși în grabă. – 8. A atinge ușor, a linge. – Mr. aștergu, aștersu, aștergere, megl. șterg(iri). Lat. extĕrgĕre (Pușcariu 1643; REW 3088), cf. prov. esterzer, v. fr. esterdre, cat. estargir, sp. estarcir; probabil confundat cu abstergere. – Der. ștergar, s. n. (prosop, șervet; batistă, batic); ștergător, adj. (care șterge); ștergătoare, s. f. (cîrpă); ștergură, s. f. (Trans., prosop); cf. mînăștergură; șters, adj. (curățat, frecat, ras; decolorat; ros; uitat); neșters, adj. (neuitat); ștersătură (var. ștersură), s. f. (pasaj scris și șters).Sursa: Dicționarul etimologic român șterge, șterg v. t. 1. a lovi, a izbi 2. a furaSursa: Dicționar de argou al limbii române ștérge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șterg, perf. s. 1 sg. șterséi, 1 pl. ștérserăm; ger. ștergấnd; part. ștersSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită șterge v. 1. a face să dispară figura, colorile, întipărirea unui lucru: a șterge o pată, a șterge cu buretele; 2. a scoate apa, praful, prin frecare: a șterge mâinile, a șterge de praf; 3. a rade ceva scris: a șterge un articol din lege; 4. a nimici: a șterge de pe fața pământului; 5. a curăța, a purifica: a șterge de pe frunte pata unei infamii; 6. Fig. a face să se uite: nu era om în mintea căruia să se șteargă lesne o înfruntare Od.; 7. fam. a fura: hoțul mi-a șters ceasul; a o șterge, a peri din ochi; 8. a da o lovitură pe furiș: i-a șters o palmă; 9. a dispare: vechile-i instituții se șterg, se nimicesc GR. AL. [Lat. EXTERGERE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȘTÉRGE, șterg, vb. III. 1. Tranz. A freca suprafața unui obiect pentru a face să dispară un lichid sau o substanță străină care îl acoperă. ◊ Expr. (Fam.) A șterge putina sau a o șterge = a pleca repede și pe neobservate. (Refl.; fam.) A se șterge pe (sau la) bot (de ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva), a-și lua gândul (de la ceva). 2. Tranz. A face să nu se mai cunoască, să nu se mai vadă un text scris, un desen, răzând cu o gumă, trăgând linii deasupra etc. ◊ Expr. A șterge cu buretele = a da uitării o greșeală a cuiva, a ierta. ♦ A înlătura o înregistrare anterioară de pe banda magnetică, în vederea unei noi înregistrări. ♦ A scoate din evidență; a anula. 3. Refl. A-și pierde strălucirea, relieful, culoarea sub acțiunea unor cauze exterioare. ♦ A-și pierde conturul; a se estompa, a se întuneca. 4. Tranz. și refl. A face să nu mai existe sau a înceta să mai existe, a (se) pierde fără urmă, a face să dispară sau a dispărea din amintire, din minte. ◊ Expr. (Tranz.) A șterge de pe fața pământului = a omorî; a distruge. 5. Refl. și tranz. A trece foarte aproape de ceva sau de cineva, atingându-1 ușor. ♦ Tranz. (Rar) A lovi, a izbi. ◊ Expr. (Fam.) A șterge (cuiva) o palmă = a da (cuiva) o palmă. 6. Tranz. Fig. (Fam.) A fura, a șterpeli. [Perf. s. ștersei, part. șters] – Lat. extergere.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
le - Pronume, Genitiv-Dativ, plural, feminin - pentru cuvantul el
le - Pronume, Nominativ-Acuzativ, plural, feminin - pentru cuvantul el
le - Pronume, Genitiv-Dativ, plural, masculin - pentru cuvantul el
șterge - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul șterge
șterge - Verb, Imperativ, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul șterge
șterge - Verb, Infinitiv prezent - pentru cuvantul șterge
le - Formă unică - pentru cuvantul le
