INVITÁRE, invitări, s. f. Acțiunea de a invita și rezultatul ei. – V. invita.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
INVITÁRE s.f. Acțiunea de a invita și rezultatul ei; invitație. [< invita].
Sursa: Dicționar de neologisme
invitáre s. f., g.-d. art. invitắrii; pl. invitắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INVITÁRE, invitări, s. f. Acțiunea de a invita și rezultatul ei. – V. invita.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) învitáre s.f. (înv.) îndemn, provocare, instigație, ațâțare, întărâtare, imbold.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
Forme flexionare:
invitare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul invita
învitare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul învita
