Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele învesmântare:

ÎNVESMÂNTÁRE s. f. v. înveșmântare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



ÎNVESMÂNTÁRE s. f. v. înveșmântare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNVEȘMÂNTÁRE, înveșmântări, s. f. Acțiunea de a (se) înveșmânta; îmbrăcare. ♦ (Rar) Îmbrăcăminte. [Var.: învesmântáre, învestmântáre s. f.] – V. înveșmânta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

înveșmântáre s. f., g.-d. art. înveșmântắrii; pl. înveșmântắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ÎNVEȘMÂNTÁRE, înveșmântări, s. f. Acțiunea de a (se) înveșmânta; îmbrăcare. ♦ (Rar) Îmbrăcăminte. [Var.: învesmântáre, învestmântáre s. f.] – V. înveșmânta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

înveșmântare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul înveșmânta

învesmântare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul învesmânta