ÎNTREGULÉȚ, întreguleți, adj. (Fam., întărind pe „întreg”) Diminutiv al lui întreg. – Întreg + suf. -uleț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
întreguléț adj. (dim. d. întreg. Zic și Bulgariĭ așa: cĭelo cĭeliniček. Cp. cu golăneț, nouleț). Fam. Întreg întreguleț, absolut întreg, intact: ĭacătă-țĭ baniĭ întregĭ întregulețĭ!
Sursa: Dicționaru limbii românești
ÎNTREGULÉȚ, întreguleți, adj. (Pop., întărind pe „întreg”) Diminutiv al lui întreg. – Întreg + suf. -uleț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 