Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele întrebuința:

ÎNTREBUINȚÁ, întrebuințez, vb. I. Tranz. A folosi, a utiliza. ◊ Refl. pas. Acest produs se întrebuințează în industria chimică.În + trebuința.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



întrebuința, întrebuințez v. r. (sport) a-și apăra în mod corect șansele într-o confruntare.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

întrebuințá (a ~) (-bu-in-) vb., ind. prez. 3 întrebuințeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

întrebuințà v. 1. a face uz, a se servi de; 2. a da de lucru: fabrica întrebuințează mulți oameni. [V. trebuință].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNTREBUINȚÁ, întrebuințez, vb. I. Tranz. A folosi, a utiliza. ◊ Refl. pas. Acest produs se întrebuințează în industria chimică. [Pr.: -bu-in-] – În + trebuința.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)