Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele întoarcere:

ÎNTOÁRCERE, întoarceri, s. f. Acțiunea de a (se) întoarce și rezultatul ei. – V. întoarce.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



întoárcere f. Acțiunea de a saŭ de a se întoarce. Revenire spre locu de unde ai plecat, înturnare.
Sursa: Dicționaru limbii românești

întoárcere s. f., g.-d. art. întoárcerii; pl. întoárceri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

întoarcere f. lucrarea de a întoarce și rezultatul ei: revenire, restituire.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNTOÁRCERE, întoarceri, s. f. Acțiunea de a (se) întoarce și rezultatul ei. – V. întoarce.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

întoarcere - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul întoarce