INGURGITÁ, ingurgitez, vb. I. Tranz. A înghiți (mai ales un aliment). [Var.: îngurgitá vb. I] – Din fr. ingurgiter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
INGURGITÁ vb. tr. a înghiți (alimente), a absorbi repede și în cantitate mare; a ingera. (< fr. ingurgiter, lat. ingurgitare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INGURGITÁ vb. I. tr. (Rar; liv.) A înghiți. [< fr. ingurgiter, lat. ingurgitare].
Sursa: Dicționar de neologisme
ingurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 ingurgiteázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INGURGITÁ, ingurgitez, vb. I. Tranz. A înghiți (mai ales un aliment). [Var.: îngurgitá vb. I.] – Din fr. ingurgiter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ÎNGURGITÁ vb. I. v. ingurgita.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ÎNGURGITÁ vb. I v. ingurgita.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
