Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele îngrijire:

ÎNGRIJÍRE, îngrijiri, s. f. Acțiunea de a (se) îngriji și rezultatul ei. I. 1. Grijă purtată unei ființe, unui lucru; solicitudine. ◊ Personal de îngrijire = personal care se ocupă de curățenia dintr-o instituție. ◊ Expr. A da primele îngrijiri = a da primul ajutor unui accidentat, unui bolnav etc. 2. Băgare de seamă, atenție. II. (Înv.) Îngrijorare, teamă. – V. îngriji.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



îngrijíre f. Acțiunea de a te îngriji. Precauțiune, grijă: a umbla cu îngrijire. Solicitudine. Anxietate, îngrijorare.
Sursa: Dicționaru limbii românești

îngrijíre s. f., g.-d. art. îngrijírii; pl. îngrijíri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

îngrijire f. 1. acțiunea de a (se) îngriji; 2. precauțiune: trebue luat lucrul cu îngrijire; 3. solicitudine: Doamna în prevăzătoarea-i îngrijire OD.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNGRIJÍRE, îngrijiri, s. f. Acțiunea de a (se) îngriji și rezultatul ei. I. 1. Grijă purtată unei ființe, unui lucru; solicitudine. ◊ Personal de îngrijire = personal care se ocupă de curățenia dintr-o instituție. ◊ Expr. A da primele îngrijiri = a da primul ajutor unui accidentat, unui bolnav etc. 2. Băgare de seamă, atenție. II. (Înv.) Îngrijorare, teamă. – V. îngriji.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

îngrijire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul îngriji