Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele înfruntare:

ÎNFRUNTÁRE, înfruntări, s. f. Acțiunea de a înfrunta și rezultatul ei. 1. Mustrare, dojană aspră; p. ext. jignire, insultă. 2. Rezistență hotărâtă; opunere îndrăzneață. ♦ Conflict, ciocnire. – V. înfrunta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



înfruntáre f., pl. ărĭ. Mustrare. Afront. Sfidare.
Sursa: Dicționaru limbii românești

înfruntáre s. f., g.-d. art. înfruntắrii; pl. înfruntắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

înfruntare f. 1. mustrare severă; 2. afront, insultă publică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNFRUNTÁRE, înfruntări, s. f. Acțiunea de a (se) înfrunta și rezultatul ei. 1. Mustrare, dojană aspră; p. ext. jignire, insultă. 2. Rezistență hotărâtă; opunere îndrăzneață. ♦ Conflict, ciocnire. – V. înfrunta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

înfruntare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul înfrunta