ÎNFIERÁT1 s. n. Înfierare. – V. înfiera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ÎNFIERÁT2, -Ă, înfierați, -te, adj. 1. (Despre animale) Însemnat cu fierul roșu; (despre semne) aplicat cu fierul roșu. 2. Fig. Osândit în public; stigmatizat. 3. (Pop.) Îmbrăcat în fier; ferecat. – V. înfiera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a înfierát, înfierátă, adj. (pop., în sintagma) cale înfierată = cale ferată.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
înfierát (-fie-) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ÎNFIERÁT1 s. n. Înfierare. – V. înfiera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ÎNFIERÁT2, -Ă, înfierați, -te, adj. 1. (Despre animale) Însemnat cu fierul roșu; (despre semne) aplicat cu fierul roșu. 2. Fig. Osândit în public; stigmatizat. 3. (Pop.) Îmbrăcat în fier; ferecat. – V. înfiera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
înfierat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul înfiera
