ÎNDATORITÓR, -OÁRE, îndatoritori, -oare, adj. 1. Serviabil, binevoitor. 2. (Neobișnuit) Obligatoriu. – Îndatori + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
îndatoritór, -oáre adj. Care îndatorește pe altu, amabil.
Sursa: Dicționaru limbii românești
îndatoritór adj. m., pl. îndatoritóri; f. sg. și pl. îndatoritoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită îndatoritor a. 1. care caută a îndatora; 2. obligator.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNDATORITÓR, -OÁRE, îndatoritori, -oare, adj. 1. Serviabil, binevoitor. 2. (Neobișnuit) Obligatoriu. – Îndatori + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 