ÎNCUMETRÍ, încumetresc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A se înrudi prin cumetrie; a se cumetri. – În + cumătru.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
!încumetrí (a se ~) (-me-tri) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se încumetréște, imperf. 3 sg. se încumetreá; conj. prez. 3 să se încumetreáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită încumetrí v. a se face cumetri, a se înrudi.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNCUMETRÍ, încumetresc, vb. IV. Refl. recipr. (Pop.) A se înrudi prin cumetrie; a se cumetri. – În + cumătru.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 