*incrustațiúne f. (lat. in-crustátio, -ónis). Acțiunea de a incrusta. Lucrare artistică incrustată. Strat de sare orĭ de peatră [!] care se depune pe obĭectele care staŭ în apă sărată orĭ văroasă, pe părețiĭ cazanelor cu abur ș. a. – Și -áție.
Sursa: Dicționaru limbii românești
incrustați(un)e f. 1. acțiunea de a incrusta; 2. lucrare incrustată; 3. strat pietros ce se formează în jurul corpurilor, când rămân într’o apă încărcată cu săruri calcare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNCRUSTAȚIÚNE s. f. v. incrustație.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ÎNCRUSTAȚIÚNE s. f. v. incrustație.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 