Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele împuia:

ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia.Prez. ind. și: (reg.) împúi] – În + pui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



împuiá pers. 3 sg. împuiáză, vb. I (pop.) 1. (despre animale și păsări) a face ouă, a se înmulți. 2. (despre bube) a se întinde. 3. (despre gânduri, dragoste) a încolți, a se încuiba. 4. (cu referire la urechile și capul omului) a asurzi, a bate capul, a ameți, a năuci. 5. (cu referire la ornamente) a desena, a coase pui pe ceva, a împodobi, a împestrița.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

!împuiá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împúie/împuiáză, 1 pl. împuiém; conj. prez. 3 împúie/să împuiéze; ger. împuínd
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

împuià v. 1. a face pui; 2. a se înmulți; 3. a umplea, a ameți: a împuia urechile, capul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia.Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia.Prez. ind. și: (reg.) împúi] – În + pui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

împuiá pers. 3 sg. împuiáză, vb. I (pop.) 1. (despre animale și păsări) a face ouă, a se înmulți. 2. (despre bube) a se întinde. 3. (despre gânduri, dragoste) a încolți, a se încuiba. 4. (cu referire la urechile și capul omului) a asurzi, a bate capul, a ameți, a năuci. 5. (cu referire la ornamente) a desena, a coase pui pe ceva, a împodobi, a împestrița.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

!împuiá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împúie/împuiáză, 1 pl. împuiém; conj. prez. 3 împúie/să împuiéze; ger. împuínd
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

împuià v. 1. a face pui; 2. a se înmulți; 3. a umplea, a ameți: a împuia urechile, capul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (Fam.; în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia.Prez. ind. și: (reg.) împui] – În + pui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)