Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele împrejurare:

ÎMPREJURÁRE, împrejurări, s. f. Situație în care se află cineva; circumstanță; întâmplare. ◊ Loc. adv. După împrejurări = potrivit situației; de la caz la caz. – V. împrejura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



împrejuráre f., pl. ărĭ (d. împrejur). Circumstanță.
Sursa: Dicționaru limbii românești

împrejuráre s. f., g.-d. art. împrejurắrii; pl. împrejurắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Împrejurare f. circumstanță: împrejurările vieții.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎMPREJURÁRE, împrejurări, s. f. Situație în care se află cineva; circumstanță; întâmplare. ◊ Loc. adv. După împrejurări = potrivit situației; de la caz la caz. – V. împrejura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

împrejurare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul împrejura