Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele împrăștiere:

ÎMPRĂȘTIÉRE, împrăștieri, s. f. Acțiunea de a (se) împrăștia; risipire, răspândire. [Pr.: -ti-e-] – V. împrăștia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



ÎMPRĂȘTIÉRE (‹ împrăștia) s. f. 1. Acțiunea de a se împrăștia; dispersare. 2. (FIZ.) Fenomen de răspândire în toate direcțiile a unui fascicul de radiații ondulatorii sau corpusculare care lovesc sau care traversează o substanță (ex. î. luminii); difuzie (2). 3. (MAT.) Împrăștierea erorilor = modul de repartiție a erorilor aleatorii, reprezentat de o funcție ce exprimă probabilitatea producerii lor. Reprezentarea grafică a acesteia dă o curbă (curba clopotului sau curba lui Gauss). 4. (MILIT.) Răspândire a punctelor de cădere a proiectilelor trase succesiv dintr-o gură de foc, păstrând neschimbate elementele de tragere.
Sursa: Dicționar enciclopedic

împrăștiére (-ti-e-) s. f., g.-d. art. împrăștiérii; pl. împrăștiéri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

împrăștiere f. acțiunea de a (se) împrăștia: 1. dispersiune; 2. fig. propagare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎMPRĂȘTIÉRE, împrăștieri, s. f. Acțiunea de a (se) împrăștia; risipire, răspândire. [Pr.: -ti-e-] -V. împrăștia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

împrăștiere - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul împrăștia