șúba! interj. (reg.) termen folosit de muncitorii forestieri, prin care se dă comanda ca butucul să fie târât cu ajutorul țapinelor; șâba!.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
șubá, șubéz, vb. I (reg.; despre butuci) a târî cu ajutorul țapinelor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
ȘÚBĂ, șube, s. f. Haină largă și lungă, cu guler mare, căptușită cu blană și purtată mai ales de bărbați. ♦ P. gener. Haină groasă căptușită cu blană. – Din scr. šuba, magh. suba.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a șubă, șube s. f. (intl.) limbă.Sursa: Dicționar de argou al limbii române șúbă f., pl. e (sîrb. rut. rus. šúba, șubă, blană, pol. szuba, ung. suba, d. mgerm. schûbe, rochie de ceremonie, bav. schauben, manta bărbătească de ceremonie. Tot de aicĭ: gĭubea, jupă, zăbun). Manta mare blănită (de ex. de șezut în trăsură pe mare ger). Ban. Suman.
Sursa: Dicționaru limbii românești
șúbă s. f., g.-d. art. șúbei; pl. șúbeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită șubă f. haină căptușită cu blană: șuba Oltenilor are un guler mare, care atârnă pe spate și care se ridică împrejurul capului pe timp rece. [Slav. ȘUBA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȘÚBĂ, șube, s. f. Haină largă și lungă, cu guler mare, căptușită cu blană și purtată mai ales de bărbați. P. gener. Haină groasă căptușită cu blană. – Din sb. šuba, magh. suba.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)