ȘOVÍN, -Ă, șovini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la șovinism; propriu șovinismului; șovinist. 2. S. m. și f. Partizan al șovinismului; șovinist. – Din fr. chauvin.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ȘOVÍN, -Ă adj. Referitor la șovinism; propriu șovinismului; șovinist. // s.m. și f. Partizan al șovinismului. [< fr. chauvin].
Sursa: Dicționar de neologisme
ȘOVÍN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al șovinismului; șovinist. (< fr. chauvin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
șovín (-nă), adj. – Patriotard extremist. Fr. chauvin. – Der. șovinist, adj. (șovin); șovinism, s. n., din fr. chauvinisme.Sursa: Dicționarul etimologic român șovín adj. m., s. m., pl. șovíni; adj. f., s. f. șovínă, pl. șovíneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ȘOVÍN, -Ă, șovini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la șovinism; propriu șovinismului; șovinist. 2. S. m. și f. Partizan al șovinismului; șovinist. – Din fr. chauvin.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)