ÎNFRICOȘÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înfricoșa; frică; intimidare. – V. înfricoșa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a înfricoșáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a înfrica: l-a dus pin [!] înfricoșărĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
înfricoșáre s. f., g.-d. art. înfricoșắriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită înfricoșare f. 1. frică mare, groază; 2. amenințare: cu înfricoșări cumplite.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNFRICOȘÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înfricoșa; frică; intimidare. – V. înfricoșa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
înfricoșare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul înfricoșa