a blătui - Verb - conjugarea a IV-a


Moduri nepredicative pentru verbul a blătui
InfinitivInfinitiv lungGerunziuParticipiuSupin
a blătuiblătuireblătuindblătuitde blătuit

Moduri predicative pentru verbul a blătui
Pers./Nr.PrezentImperfectPerfect simpluPerfect compusMai mult ca perfectViitorViitor anterior
Persoana I/Singularblătuiescblătuiamblătuiiam blătuitblătuisemvoi blătuivoi fi blătuit
Persoana a II-a/Singularblătuieștiblătuiaiblătuișiai blătuitblătuiseșivei blătuivei fi blătuit
Persoana a III-a/Singularblătuieșteblătuiablătuia blătuitblătuiseva blătuiva fi blătuit
Persoana I/Pluralblătuimblătuiamblătuirămam blătuitblătuiserămvom blătuivom fi blătuit
Persoana a II-a/Pluralblătuițiblătuiațiblătuirățiați blătuitblătuiserățiveți blătuiveți fi blătuit
Persoana a III-a/Pluralblătuiescblătuiaublătuirăau blătuitblătuiserăvor blătuivor fi blătuit
Pers./Nr.ConjunctivConditional OptativImperativ
Persoana I/Singularblătuiescsă fi blătuitblătuiaș fi blătuit
Persoana a II-a/Singularblătuieștisă fi blătuitai blătuiai fi blătuitblătuiește
Persoana a III-a/Singularblătuiascăsă fi blătuitar blătuiar fi blătuit
Persoana I/Pluralblătuimsă fi blătuitam blătuiam fi blătuit
Persoana a II-a/Pluralblătuițisă fi blătuitați blătuiați fi blătuitblătuiți
Persoana a III-a/Pluralblătuiascăsă fi blătuitar blătuiar fi blătuit