a Invoi - Verb - conjugarea a IV-a


Moduri nepredicative pentru verbul a Invoi
InfinitivInfinitiv lungGerunziuParticipiuSupin
a învoiînvoireînvoindînvoitde învoit

Moduri predicative pentru verbul a Invoi
Pers./Nr.PrezentImperfectPerfect simpluPerfect compusMai mult ca perfectViitorViitor anterior
Persoana I/Singularînvoiescînvoiamînvoiiam învoitînvoisemvoi învoivoi fi învoit
Persoana a II-a/Singularînvoieștiînvoiaiînvoișiai învoitînvoiseșivei învoivei fi învoit
Persoana a III-a/Singularînvoieșteînvoiaînvoia învoitînvoiseva învoiva fi învoit
Persoana I/Pluralînvoimînvoiamînvoirămam învoitînvoiserămvom învoivom fi învoit
Persoana a II-a/Pluralînvoițiînvoiațiînvoirățiați învoitînvoiserățiveți învoiveți fi învoit
Persoana a III-a/Pluralînvoiescînvoiauînvoirăau învoitînvoiserăvor învoivor fi învoit
Pers./Nr.ConjunctivConditional OptativImperativ
Persoana I/Singularînvoiescsă fi învoitînvoiaș fi învoit
Persoana a II-a/Singularînvoieștisă fi învoitai învoiai fi învoitînvoiește
Persoana a III-a/Singularînvoiascăsă fi învoitar învoiar fi învoit
Persoana I/Pluralînvoimsă fi învoitam învoiam fi învoit
Persoana a II-a/Pluralînvoițisă fi învoitați învoiați fi învoitînvoiți
Persoana a III-a/Pluralînvoiascăsă fi învoitar învoiar fi învoit