a înfuria - Verb - conjugarea I


Moduri nepredicative pentru verbul a înfuria
InfinitivInfinitiv lungGerunziuParticipiuSupin
a înfuriaînfuriereînfuriindînfuriatde înfuriat

Moduri predicative pentru verbul a înfuria
Pers./Nr.PrezentImperfectPerfect simpluPerfect compusMai mult ca perfectViitorViitor anterior
Persoana I/Singularînfuriiînfuriamînfuriaiam înfuriatînfuriasemvoi înfuriavoi fi înfuriat
Persoana a II-a/Singularînfuriiînfuriaiînfuriașiai înfuriatînfuriaseșivei înfuriavei fi înfuriat
Persoana a III-a/Singularînfurieînfuriaînfuriea înfuriatînfuriaseva înfuriava fi înfuriat
Persoana I/Pluralînfuriemînfuriamînfuriarămam înfuriatînfuriaserămvom înfuriavom fi înfuriat
Persoana a II-a/Pluralînfuriațiînfuriațiînfuriarățiați înfuriatînfuriaserățiveți înfuriaveți fi înfuriat
Persoana a III-a/Pluralînfurieînfuriauînfuriarăau înfuriatînfuriaserăvor înfuriavor fi înfuriat
Pers./Nr.ConjunctivConditional OptativImperativ
Persoana I/Singularînfuriisă fi înfuriatînfuriaaș fi înfuriat
Persoana a II-a/Singularînfuriisă fi înfuriatai înfuriaai fi înfuriatînfurie
Persoana a III-a/Singularînfuriesă fi înfuriatar înfuriaar fi înfuriat
Persoana I/Pluralînfuriemsă fi înfuriatam înfuriaam fi înfuriat
Persoana a II-a/Pluralînfuriațisă fi înfuriatați înfuriaați fi înfuriatînfuriați
Persoana a III-a/Pluralînfuriesă fi înfuriatar înfuriaar fi înfuriat