a însoți - Verb - conjugarea a IV-a


Moduri nepredicative pentru verbul a însoți
InfinitivInfinitiv lungGerunziuParticipiuSupin
a însoțiînsoțireînsoțindînsoțitde însoțit

Moduri predicative pentru verbul a însoți
Pers./Nr.PrezentImperfectPerfect simpluPerfect compusMai mult ca perfectViitorViitor anterior
Persoana I/Singularînsoțescînsoțeamînsoțiiam însoțitînsoțisemvoi însoțivoi fi însoțit
Persoana a II-a/Singularînsoțeștiînsoțeaiînsoțișiai însoțitînsoțiseșivei însoțivei fi însoțit
Persoana a III-a/Singularînsoțeșteînsoțeaînsoția însoțitînsoțiseva însoțiva fi însoțit
Persoana I/Pluralînsoțimînsoțeamînsoțirămam însoțitînsoțiserămvom însoțivom fi însoțit
Persoana a II-a/Pluralînsoțițiînsoțeațiînsoțirățiați însoțitînsoțiserățiveți însoțiveți fi însoțit
Persoana a III-a/Pluralînsoțescînsoțeauînsoțirăau însoțitînsoțiserăvor însoțivor fi însoțit
Pers./Nr.ConjunctivConditional OptativImperativ
Persoana I/Singularînsoțescsă fi însoțitînsoțiaș fi însoțit
Persoana a II-a/Singularînsoțeștisă fi însoțitai însoțiai fi însoțitînsoțește
Persoana a III-a/Singularînsoțeascăsă fi însoțitar însoțiar fi însoțit
Persoana I/Pluralînsoțimsă fi însoțitam însoțiam fi însoțit
Persoana a II-a/Pluralînsoțițisă fi însoțitați însoțiați fi însoțitînsoțiți
Persoana a III-a/Pluralînsoțeascăsă fi însoțitar însoțiar fi însoțit