Cuvinte care încep cu pre

preafărădelege - preafărădelégi, s.f. (înv.) nelegiuire, ticăloșie foarte mare.[...]

preafărădumnezei - preafărădumnezeiésc, vb. IV (înv.) a păcătui în mod grav față de prescripțiile religioase[...]

preafericire - s.f. (înv.) fericire foarte mare.[...]

preafericit - -Ă, preafericiți, -te, adj. (În titulatura dată ierarhilor care dețin grade înalte; adesea su[...]

Preafericitul - s. propriu m., voc. Preafericíte[...]

preaființat - -ă, adj. (înv.) care este vechi de când lumea.[...]

preaființiv - s.n. (înv.) timpul prezent (în gramatică).[...]

preafrumos - -OÁSĂ, preafrumoși, -oase, adj. (Înv.) Foarte frumos, minunat. – Prea + frumos.[...]

preaglăsitor - preaglăsitoáre, adj. (înv.; despre unele sărbători religioase) care se celebrează cu cântăr[...]

preagodnic - preagódnică, adj. (înv.) foarte iubit, foarte agodnic.[...]

preagreși - preagreșésc, vb. IV (înv.) a comite o greșeală gravă, a păcătui grav.[...]

preaîmpistrit - -ă, adj. (înv.; despre oameni și îmbrăcămintea lor) împodobit foarte mult sau peste măsură[...]

preaîmplea - preaîmplu, vb. II refl. (înv.; despre ape) a crește în volum, a depăși nivelul obișnuit; a f[...]

preaîmpodobit - -ă, adj. (înv.) foarte împodobit, cu multe podoabe sau ornamente.[...]

preaînalt - -Ă, preaînalți, -te, adj. 1. (Bis.) Care vine de la Dumnezeu; dumnezeiesc, divin. ♦ (Subs[...]

preaînălțat - -Ă preaînălțați, -te, adj. (În titulatura dată domnilor sau prelaților) Preamărit. –[...]

Preaînaltul - s. propriu m., voc. Preaînalte[...]

preaîndrăgi - preaîndrăgésc, vb. IV (înv.) a îndrăgi, a iubi foarte mult.[...]

preaîndrăzneț - -eáță, adj. (înv.) foarte cutezător, extrem de temerar.[...]

preaîndumnezeit - -ă, adj. (înv.) sfânt, divin.[...]

Cuvinte aleatoareablefarie | cvasitotalitate | nemetenie | sărățeni | propoveduit