Toate cuvintele care încep cu matu

mâțuc - mâțuci, s. m. (Rar) Mâțișor (1). – Mâț + suf. -uc.[...]

mâțucă - mâțuci, s. f. (Rar) Diminutiv al lui mâță. – Mâț + suf. -ucă.[...]

matuf - -Ă, matufi, -e, s. m., adj. (Înv. și fam.) 1. S. m. Om bătrân și ramolit; babalâc. ♦ [...]

matufi - vb. IV. v. matofi.[...]

mățui - mățuiésc, (reg.) a curăți de mațe.[...]

mătuire - mătuiri, s. f. Operație de prelucrare a suprafeței unui obiect, prin care acesta devine mat2. &#[...]

matul - a. Mold. 1. bătrân copilăros: un matuf gârbov AL.; 2. posac, ursuz: era un matuf răposatul AL.[...]

matulă - matúle, s.f. (reg.) 1. ceată de pescari, pescuind cu unelte străine, în asociere cu proprietaru[...]

matur - -Ă adj. 1. ajuns la maturitate; adult. ◊ copt (la minte), cu experiență. 2. serios, adân[...]

mătură - mături, s. f. 1. Obiect de uz casnic în forma unui mănunchi, făcut din tulpinile plantei cu ace[...]

măturar - măturari, s. m. Persoană care face sau vinde mături (1). – Mătură + suf. -ar.[...]

măturare - măturări, s. f. Acțiunea de a mătura; măturat. – V. mătura.[...]

măturat - s. n. Măturare. – V. mătura.[...]

maturație - s. f. 1. totalitatea modificărilor care se produc într-o celulă, într-un organism până la mat[...]

maturațiune - s.f. v. maturație.[...]

măturătoare - măturători, s. f. 2. Vehicul cu tracțiune mecanică, prevăzut cu o mătură mare circulară și[...]

măturător - -OÁRE, măturători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu măturatul străzil[...]

măturătură - măturături, s. f. 1. Măturare. 2. (Concr.) Gunoi adunat cu mătura. – Mătura + suf. -ăt[...]

măturea - -ÍCĂ, măturele, s. f. 1. Diminutiv al lui mătură. ♦ Mătură (1) mică pentru periat ha[...]

măturele - (plantă) s. f. pl., art. măturélele[...]

Cuvinte aleatoaresfâșietor | șișcătură | podpri | aprostimativ | necoafat